Reacţia de fond poate fi in cel mai bun caz reprimată,
insă cu efecte importante din cauza clivării mesajului, intre starea afectivă
şi discursul cognitiv. Reacţiile de fond sunt rezultatul fundamentelor personalităţii
subiectului, condensat al istoriei sale şi, prin beneficiile consolidate, sunt
stabile. Prin urmare, in situaţiile conflictuale de comunicare individul poate
reacţiona ca:
a) buldozer
– reacţie agresivă, autoritară,
dominantă, care urmăreşte supunerea fără echivoc a interlocutorului. Celălalt
nu are importanţă pentru că este o prelungire narcisică a intereselor
personale. Această reacţie spontană indică breşe narcisice importante. Reacţia conduce la extinderea conflictului, atacul şi
contraatacul dur deteriorează relaţiile dintre parteneri şi conduc la eşecul
relaţiei;
b) papă-lapte – este persoana pasivă care nu opune rezistenţă atunci
cand ii sunt incălcate flagrant interesele vitale. Sunt persoane pentru care
interlocutorii au o statură „impunătoare” pe care o respectă cu orice preţ.
Unica alternativă este obedienţa şi acceptarea nevoilor celuilalt.
c) delicatul – este o „specie” a reacţiei de papă-lapte, camuflează o
atitudine ofensivă reprimată, specifică personalităţii dependente. Este adeptul
relaţiei coezive şi liniştite, relaţie pentru care işi ascunde propriile
interese. Teama specifică a „delicatului” este de a nu leza interlocutorul şi
de a nu se confrunta cu furia sa. Chiar dacă este conştient de propriile
interese, consideră că „gratificarea” trebuie amanată in beneficiul menţinerii
unei relaţii amiabile;
d) evitantul – se caracterizează prin fuga din faţa conflictului,
concretizată fie prin refuzul oricărei situaţii cu potenţial conflictual, fie
prin abandonare prematură. Evitantul nu are capacitatea de a suporta tensiunea
confruntării şi consecinţele acesteia. Eludează propunerile partenerilor, dar
nu face propuneri, nu luptă dar nici nu cedează. Este mai curand reacţia
specifică structurii pasiv-agresive.
No comments:
Post a Comment