9, Tip de personalitate şi comunicare.

Conceptul de tip de personalitate este o construcţie statistică şi, in consecinţă, dificil de observat in stare „pură” in realitate: se pot identifica trăsături predominante care se constituie in „marca” individului. Incadrarea celuilalt intr-o tipologie este expresia nevoii de putere in relaţie.

– Individul anxios crede că lumea este plină de primejdii. In consecinţă trebuie să anticipeze şi să fie pregătit pentru desfăşurări catastrofale ale vieţii. In raport cu această structură se recomandă

atitudinea securizantă, prin evitarea temelor fobice. Anxiosul işi face griji disproporţionate in raport cu posibilele „riscuri” care pot exista sau care apar in contextul vieţii sale şi al celor din jur. Se află intr-o permanentă stare de incordare vigilentă in scopul de a putea „controla

situaţiile”. Are o permanentă stare de tensiune psihică şi somatică. Incertitudinea este trăită foarte dificil.

– Individul paranoid crede că este vulnerabil, că lumea se află impotriva sa şi, de aceea, nu trebuie să aibă incredere in nimeni. In raport cu paranoidul este solicitată o bună argumentare şi subliniere a scopurilor personale ale relaţiei. Referirea la regulă, normă şi lege este o

temă frecventă precum şi polemica sau atitudinea ofensivă. Paranoidul este neincrezător şi suspicios, pentru că celălalt are permanent in relaţia cu sine scopuri care ii pot aduce atingere. Se menţine rigid in propriul univers construit prin raţiune şi excluderea afectelor. Umorul şi starea

de bine sunt minimale, iar celălalt este pus incontinuu la indoială prin căutarea de dovezi care il pot incrimina. Orice atac asupra propriei persoane este resimţit amplificat şi, de aceea, reacţia sa va fi cu mult mai amplă. Trăieşte dificil situaţiile neclare din pricina potenţialului de

insecurizare pe care il implică.

– Individul isteric simte că nu poate exista fără a seduce, consideră că nu se poate afla intr-o relaţie fără a se comporta „special”. Se manifestă astfel incat să se afle permanent in centrul atenţiei prin comportament teatral, seductiv şi vestimentaţie deosebită. Discuţiile se centrează asupra trăirilor propriei persoane, solicitand compătimire, dar sunt lipsite de profunzime, de aceea starea sa afectivă poate oscila rapid. Se raportează afectiv binar la ceilalţi incadrandu-i in persoane simpatice şi antipatice. Se raportează la ideal şi exagerează situaţiile şi trăirile sale.

Celălalt işi poate pierde oricand statutul de ideal pozitiv pentru a deveni unul negativ. Individul obsesional crede că se poate respecta norma socială numai dacă totul este controlat şi ireproşabil. Are o ţinută morală deosebită, doreşte, perfecţionist, să respecte norma, legea, regula socială. Intrucat analizează in detaliu toate aspectele realităţii, in special cele etice, ii este greu să ia o decizie din teama de a nu incălca norma, de a nu greşi.

– Individul narcisic crede că este special, deosebit, şi i se cuvine totul. Trăieşte dificil orice situaţie in care nu se află in centrul atenţiei. Are sentimentul excelenţei şi unicităţii care il situează deasupra maselor de care se detaşează sub toate aspectele. Consideră normal numai un

destin privilegiat, de succes pe toate planurile. Ceilalţi sunt obiecte folositoare in planurile sale: narcisicul se raportează la persoanele din jurul său ca şi cum acestea nu ar avea propriile nevoi vitale. Pentru a corespunde in permanenţă modalităţii in care se percepe, narcisicul este centrat pe imaginea sa. Orice atingere a propriilor interese ii provoacă afecte extreme manifestate agresiv.

– Individul dependent nu se simte in stare să ia decizii, are nevoie de suport şi aprobare. Preferă să accepte deciziile celorlalţi şi să le urmeze planurile, pentru că nu poate risca să ii fie invalidate convingerile sale. Pentru că resimte catastrofal separarea, se comportă astfel incat să păstreze toate relaţiile. Este de acord cu opiniile celorlalţi chiar impotriva propriilor interese. Este foarte sensibil la critica pe care o resimte ca respingere şi caută să işi corijeze comportamentul conform indicaţiilor. Crede că este slab iar ceilalţi puternici şi, de aceea, consideră că trebuie să fie mereu in preajma celor puternici.

–        Individul pasiv-agresiv crede că ceilalţi vor să-l domine şi are de pierdut dacă ii contrazice direct. Trăieşte cu mare dificultate situaţia in care este nevoit să accepte autoritatea. Iconoclast, este rezistent la atitudinile şi comportamentele celorlalţi, se află in opoziţie implicită cu ceilalţi prin ineficienţă şi lentoare intenţionată.