Atitudini ineficiente in procesul
de comunicare . Efecte si consecinte
Sursa fundamentală a contactului autentic se află, deci, in atitudine.
Atitudinea şi perspectiva globală asupra celuilalt influenţează fundamental
comunicarea. Situarea „ascendentă” faţă de interlocutor poate avea ca efecte
nevoia de:
1. a norma personalitatea şi comportamentul
celuilalt in virtutea
propriilor idealuri.
2. a consola, ca şi cum celălalt nu este capabil să-şi
trăiască
imprejurările de viaţă
3. a interpreta, ca şi cum celălalt nu este capabil să-şi
semnifice
experienţele.
4. a oferi soluţii sau sfaturi, ca şi cum celălalt nu este in
stare să-şi
determine destinul şi să aleagă,
responsabil
In afară de speţele de ineficienţă in
comunicare generate de
situarea complementară „ascendentă”,
situarea „descendentă” poate fi,
de asemenea, percepută ca o formă de
distanţare, prin nevoia de:
1. submisie, subordonare: „facem după
cum doriţi”;
2. mascare a trăirilor, de a nu reacţiona
cursiv la mesaj;
3. a nu refuza, de a permite aproape orice.
Efecte si consecinte
Capacitatea de a spune nu, de a refuza, este un indicator al nivelului
de independenţă. Individuarea presupune acceptarea propriilor nevoi şi dorinţe
ca primordiale in raport cu dorinţele celuilalt. In măsura in care expresia personală
este resimţită afectiv ca interzisă sau subordonată dorinţelor unei alte
persoane, refuzul solicită costuri personale ridicate. Individul care nu poate
refuza se simte constrans la acceptarea necondiţionată a dorinţelor celuilalt şi
la reprimarea alor sale. Consecinţele sunt dificultatea de a se apăra,
anxietate, frustrare, agresivitate pasivă, autodevalorizare, depresie, evitarea
contextelor de comunicare, in special a conflictelor
No comments:
Post a Comment