57.Modalitati de profilaxie si solutionare a conflictelor

 Modalităţi de prevenire a conflictelor

Ascultarea activă

Ascultarea activă constituie o tehnică de conversaţie prin care ii comunicăm interlocutorului semnificaţia pe care o acordăm mesajului său. Ea este foarte utilă in rezolvarea propriilor conflicte interpersonale, precum şi in medierea conflictelor organizaţionale. Ascultarea activă optimizează comunicarea. Ea poate fi folosită in trei scopuri: pentru informare, ca suport moral sau pentru reducerea agresivităţii interlocutorului.

Exprimarea asertivă

Aserţiunea-EU este o frază prin care se incepe discuţia sau procesul de rezolvare a unui conflict. Prin aserţiunea-EU comunicăm ceva altei persoane referitor la modul in care ne simţim in legătură cu acea situaţie, fără să blamăm şi fără să impunem modalitatea de soluţionare. Aceasta arată, intr-un mod impersonal:

care este situaţia care ne incomodează (cind …)

ce efecte are asupra noastră (simt / sunt …)

care sunt cauzele sau motivele care au generat-o (deoarece …)

cum am dori să se rezolve (aş vrea ca eu să …)

Incurajarea stimei de sine a celuilalt – condiţie a prevenirii conflictelor

Metode de rezolvare a conflictelor

Controlul conflictului

Controlul conflictului se referă la o scară largă de comportamente şi are un sens mai vast, care acoperă termenii de rezolvare a conflictului şi managementul conflictului. Deosebim trei condiţii necesare şi suficiente pentru controlul eficace al conflictului şi anume: capacitate, oportunitate şi voinţă.

 Analiza conflictului

Analizarea sau intocmirea hărţii conflictului permite segmentarea acestuia in componente şi denumirea lor. Acest lucru este vital in procesul inţelegerii dinamicii conflictului şi in alegerea metodelor de control efectiv. Intocmirea hărţii este primul pas in intervenţia cu scop de management a unui anumit conflict

Soluţionarea conflictului: stiluri de rezolvare a conflictului

Evitarea. Evitarea presupune comportament neasertiv şi necooperant. Oamenii folosesc acest stil pentru a se menţine departe de conflict, a ignora neinţelegerile sau a rămane natural.

Forţarea. Forţarea presupune comportament asertiv şi necooperant şi reflectă o abordare caştig-pierdere a conflictului interpersonal. Aceia care folosesc acest stil incearcă să-şi atingă propriile scopuri fară să se gandească la alţii.

Acomodarea. Stilul de acomodare reprezintă un comportament de cooperare, dar neasertiv. Acomodarea poate reprezenta un act de altruism, o strategie pe termen lung in direcţia incurajării cooperării cu ceilalţi, a acceptării dorinţelor celorlalţi

Compromisul. Compromisul este comportamentul aflat la un nivel intermediar intre cooperare şi asertivitate. Se bazează pe „a oferi şi a primi” şi presupune o serie de concesii. Compromisul este adesea folosit şi general acceptat ca o metodă de rezolvare a conflictului. Aici nu există un invingător sau un perdant clar. Mai degrabă se demonstrează o dorinţa de a raţionaliza obiectul conflictului şi a accepta soluţia care oferă o satisfacere incomplete a nevoilor părţilor.

Negocierea Negocierea este un dialog intre două sau mai multe persoane prin care acestea incearcă să ajungă la o inţelegere (acord) care să constituie rezolvarea unei probleme comune